Ne
amintim cu toţii povestea în care împaratul mergea prin mulţime crezând că e
îmbrăcat, el fiind gol-pușcă. La fel se spune povestea și transpusă în
realitatea românească de azi. În urma deciziei lui Mickey Mao (devenit Minnie
Mao) de a o desemna pe Kovesi, toate urgiile văzduhurilor rusofile s-au
dezlănţuit delirant. Lovitura a fost năucitoare și, pentru prima dată, ţuţării
trimiși la tele-vizuini n-au avut ordine de la « centru ». Văzându-se
fără coordonare, fiecare a reacţionat cum l-a tăiat capul sau în funcţie de
ordinele directe primite de la unul dintre cele două centre de putere din usl.
Dacă psd,
prin trimișii săi a avut un discurs echilibrat (să nu ne lăsăm păcăliţi ;
ca să poată ieși din clinci faţă de pnl, psd trebuie să joace pe
« cartea » echilibrului și a interesului naţional), reprezentanţii
pnl au făcut dovada unor intervenţii în cel mai pur stil fascist. Pentru ei,
obiectivul e limpede, iar vinovatul e unul singur : Traian Băsescu. De
aici începe și tot aici se termină delirul politic al fasciștilor. Firește, cea
mai des auzită sintagmă a fost « regimul Basescu », cel opresiv, dictatorial
și șantajist. În deruta lor, fasciștii nici nu mai știu cui « să-i spargă
capul » ; Președintele a fost, este și va rămâne
« vinovatul » lor de serviciu, ca un reflex mental ce de multă vreme
a devenit anacronic și hilar, prin totala absenţă a celei mai mici dovezi în
sprijinul celor proferate. Alături de Băse, iată că liberalii îl așează fără
ezitare pe… Ponta ! Şi el este acum de vină ; pentru ce anume încă nu
e limpede.
Presa
aservită n-a ezitat să treacă la o ofensivă deloc proprie unei prese moderne.
Jurnaliștii « fundamentaliști » au trecut la atacurile cele mai
halucinante, ceilalţi, « răspândacii » mărginindu-se doar să preia și
să dea mai departe mesajele primilor, într-o formă mult mai atenuată ;
atenuată, dar în materie de dezinformare, cu un egal impact asupra populaţiei.
Firește, CNA n-are obiecţii pentru că, nu-i așa, presa e liberă să spună orice,
cu sau fără bază în realitate. Mă refer aici la modul absolut tendenţios în
care tele-vizuinile au pus accentul pe o presupusă întelegere dintre Mickey Mao
și Președinte. Chiar dacă o asemenea întelegere a existat (vom presupune, de
dragul argumentului că da) nu reiese în ce fel ea trebuie să fie considerată ca
o conspiraţie sau, în orice caz, ca un fapt dăunator democraţiei și statului de
drept, în general. În aceeași ordine de idei, dacă e să punem în balanţă
interesul naţional putem să considerăm că această cedare a prim-plagiatorului
este prima sa faptă bună în interesul românilor.
Cu toate
astea, ceva e limpede, chiar dacă e lăsat undeva în spatele duelurilor verbale
de suprafaţă, ale acuzelor mai mult sau mai puţin voalate. Miza nominalizărilor
este deloc lipsită de importanţă. Având în vedere cerbicia cu care Căcărău și
acoliţii săi de partid au căutat să pună mâna pe Justiţie, cât și pe
conducerile Parchetului General și a DNA, este evident că în spatele lor cineva
are morcovul în fund cu tot cu iepure. Cine ? Şeful lui Căcărău –
turnătorul rusofil Felix. Dosarul pe care-l are este covârșitor și singura lui
posibilitate de scăpare ar fi adjudecarea Ministerului de Justiţie în
integralitatea sa. Da, dar asta o știe și… ilici ! « Cârpa
kaghebistă » amușină de multă vreme, discret, pe urmele varanului. Dupa
cum se știe, prin Căcărău, Felix a făcut tot ce a putut pentru a se asigura că
are controlul usl și, indirect – puterea. Acţiunile lui nu i-au scăpat
bătrânului bolșevic, motiv pentru care i-a și copt mișcarea despre care vorbim.
Rezultatul diferendului are și o altă semnificaţie : în usl nu mai există
nici un fel de armonie, ba chiar luptele ce până acum s-au dus pe mutește,
iată, acum se duc deschis. Fără dubiu, psd a pus mâna pe ceea ce Felix își
dorea, iar acum se pregătește să elimine un aliat rapace și incomod din multe
puncte de vedere.
Ce va
fi ? Nu știe nimeni, dar putem să presupunem câte ceva. Întâi, Felix va
ajunge la capătul procesului în scurt timp, apoi va « poposi » pentru
câţiva ani la pușcărie. Nu în ultimul rând, Căcărău nemaiavând susţinerea
varanului, puterea sa va lua sfârșit. Va rămâne un clănţău fără dinţi în scaunul
de președinte al Senatului ; candidatura sa la prezidenţiale nu e de luat
în calcul. Infractorul Năstase va rămâne liber, însă psd se va vedea nevoit să
facă o politică europeană, vrând-nevrând, alături de… Traian Băsescu. Fasciștii
din ambele găști se vor risipi, care prin închisori, care prin alte partide,
iar partidul lor va redeveni unul de nișă.
La prima
vedere, viitorul sună bine, dar nu-i deloc așa. Anul viitor avem alegeri
prezidenţiale, iar prim-plagiatorul va candida din partea psd. Problema noastră
este cine i se va opune ? Dacă Mișcarea Populară nu-și va lua repede în
serios misiunea și dacă membrii săi nu vor acţiona, altfel decât au făcut-o
Noua Republică și Forţa Civică, atunci drumul psd către puterea absolută e
deschis ; pe perioadă nedeterminată. Să nu ne amagim… Activist bătrân,
ilici are o experienţă ce nu trebuie ignorată. El este încă periculos pentru
sănătatea și viitorul românilor, dar știu ce îl poate prinde complet
descoperit : o mișcare de dreapta structurată atipic, ceea ce va fi de
natură să-l scoată din tiparele ce-i sunt atât de bine cunoscute. În faţa unui
curent ce declară fără înconjur că nu va fi partid, ilici va rămâne cu
pantalonii în vine.
Articol preluat de pe Munchausen Times
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu